De Citit : Altele

Pierderi colaterale

| 17 februarie

N-am mai mers cu metroul de vreo trei luni: m-am mutat la fix opt sute cinci zeci și trei de metri de serviciu, mai mare dragul să mergi pe jos, plecînd liniştit de acasă, cu maximum zece minute înainte de a începe programul, fain tare!

Am parcă mici emoţii cînd cobor. S-a scumpit cartela!, cred că au schimbat ăştia trenurile!… Dar inspir adînc şi-mi revin rapid.

Intru în vagon şi încerc să-mi intru şi în rol. Dau mai întîi o privire roată de jur-împrejur. E de bine, deja am reperat două obiective. E drept, nu-s neapărat rupte din soare. Verific profesionist linia corpului, găsesc elemente interesante la fiecare, care însumate dau un întreg oarecum onorabil şi acord cu competenţă o notă de trecere. Nu se întîmplă decît pe merit, parol! sînt un judecător drept şi imparţial. După asta, pentru că partea riguroasă a evaluării s-a terminat, trec la cea pentru suflet şi tonus. Renunţ la una din muze, de’, selecţia naturală şi poziţia cumva dificilă – a mai făcut doi paşi spre stînga cîmpului vizual – reglez bine cristalinul ochiului pentru o studiere în amănunt şi mă pun pe sorbit din priviri şi admirat. Un picior energic, un sîn delicat, dar totuşi bine conturat; e drept, mai mult ghicit decît văzut, dar există. Măcar şase staţii de contemplat, terapie, tată!, sigur nu coboară înainte de Unirea.

Uff!, abia acum am devenit conştient şi simt lipsa adjuvantelor pentru ochi şi suflet venite din întîlnirile cotidiene de la metrou, de cînd cu mutatul ăsta… Deşi nu ştiu cîte cunoştinţe am legat pornind de aici. Ba chiar niciuna. Dar dispoziţia au reuşit mereu să mi-o schimbe, în bine şi-n sensul descreţirii de frunte. De cînd stau la doi paşi de serviciu, adio!, parcă-s pedepsit, aerian şi exilat pe o insulă pustie. Poate că ar trebui să plec mai devreme de acasă şi să fac un ocol, să iau un autobuz, ceva, măcar două staţii; îmi fac abonament…

Hei, hei, fetelor, unde coborîţi, încă nu e Unirea, mai e una! Mda, sigur merg la facultele alea de pe Splai…

La revedere, fetelor (fete și picioare )! Deşi mai degrabă adio…