In Bucuresti
Am ajuns astazi pe Plevnei, pe la Stomatologie. Ma gandeam ca atunci cand am venit eu pentru prima data in Bucuresti ca sa raman, la 23 de ani, am locuit undeva pe langa Piata Kogalniceanu. Un bloc vechi, cu ziduri groase si umbroase ca un stejar adapostea apartamente interbelice cu mobila de-atunci. Era frumos, eram tanar, fara obligatii, pentru prima data plecat de-acasa. Avusesem eu ceva dubii dar odata ce luasem decizia am mers cu capul inainte. In prima mea seara, dupa ce am despachetat ce adusesem, haine, carti, boxe, chitara, am iesit sa imi cumpar de mancare, vorbind alene la mobil. Aveam un telefon destul de mediocru, Normende parca ii spunea. Nu era scump dar parea pentru ca deasupra tastelor avea o clapita. Era detasabila, era doar o bucata de plastic, dar de la cativa metri putea fi luat drept un telefon scump, rabatabil. Telefonia mobila intrase doar de un an la noi si inca era o mare realizare sa ai telefon. Realizare la care aspirau si altii…
Langa mine opreste cu scartait de frane un tico indigo. M-am speriat si am sarit deoparte. Din masina se da jos un tip slabut, inchis la culoare si urla sa-i dau telefonul. L-am injurat, bine adapostit de o masina dintre noi. Celelalte portiere s-au deschis si au mai sarit cativa spre mine. Am luat-o la goana. Vreo doi ma fugareau, ceilalti s-au intors la masina. Trei caini m-au luat drept roata. Vazand ca ma misc au inceput sa ma alerge si sa clantane la picioarele mele. Terifiat, prinsesem o viteza mare cu capul intors in spate, jos, ca sa vad daca ma capseaza sau nu. Apoi mi-am amintit sa ridic privirea. Un stalp alerga spre mine ca un rugbist. Cu greu l-am evitat si am putut sa intru intr-un magazin. Am asteptat sa plece masina si cainii si am plecat spre casa. In scara blocului ma latrau alti caini, despre care stiam ca musca. Am reusit s